Digestie usoara d57 30 capsule
INGREDIENTE/CAPSULĂ: -fructe de coriandru (Coriandri fructus) 80 mg -frunze de dafin (Lauri folium) 60 mg -rizomi de obligeană (Calami rhizoma) 60 mg -rădăcină de genţiană (Gentianae radix) 60 mg -rizomi de ghimbir (Zingiberis rhizoma) 40 mg -extract de papaya (Carica papaya) cu papaină 40 mg -extract de ananas (Ananas comosus) cu bromelaină 40 mg -seminţe de muştar (Sinapis albae semen) 20 mg. Învelișul capsulei este pe bază de celuloză vegetală. Coriandrul , plantă de origine mediteraneană, este cultivat pentru fructele sale parfumate, mult utilizate în condimentarea alimentelor. Este cunoscut din cele mai vechi timpuri pentru uzul culinar şi medical, fiind menţionat în papirusul Ebers (1550 î.Hr.). Conform Galenoterapiei lui Marin Popescu, Dr., 1943, „nu se poate contesta acţiunea sa tonifiantă asupra stomacului, proprietatea carminativă […] şi calitatea de a fi uşor stimulant digestiv”. Dafinul , sau laurul, este un copac veşnic verde aparţinând familiei Lauraceae, care vegetează în ţările din jurul Mării Mediterane. Laurul este una dintre cele mai vechi plante cunoscute, fiind de mai bine de trei mii de ani un simbol al înţelepciunii şi gloriei. Anticii au apreciat frunzele şi fructele de dafin, folosindu-le ca stimulente şi stomahice. Obligeana , considerată a fi originară din sudul Chinei și Orientul Mijlociu, a fost folosită ca şi condiment și remediu în India din cele mai vechi timpuri, fiind menţionată ca atare în Ayur-Vedas. Este, de asemenea, listată în tezaurele de remedii ale lui Paracelsus (sec. XV) și Lonicerus (1564), ca digestiv. Genţiana este tratată intens de Dioscorides, Plinius, Paracelsus, Scribonius Largo și Galenus. Cărţile de plante din Evul Mediu i-au adus laude ample, Bock și Matthiolus s-au ocupat de ea în detaliu. Genţiana este foarte apreciată, de asemenea, în medicina populară din Europa până în China. Potrivit lui Kneipp (Munchen, 1935) printre efectele principale ale genţianei se numără susţinerea secreţiei sucurilor gastrice. Ghimbirul este un tonic aromatic foarte cunoscut, menţionat în Farmacopeile chinezeşti, în literatura sanscrită dar şi în scrierile grecilor şi romanilor antici. Răspândirea sa în Europa s-a produs foarte rapid, la începutul secolului XI fiind înregistrat deja în scrierile anglo-saxone. „Acţionează ca un stimulent tonic, stomahic şi carminativ”. (H. W. Felter, J. U. Lloyd, King's American Dispensatory, 1898). Fructul de papaya , supranumit şi „fructul îngerilor” este originar din America Centrală şi de Sud. El conţine o enzimă numită papaină, care catalizează descompunerea proteinelor, având efecte asemănătoare pepsinei (enzimă secretată la nivelul stomacului). Ananasul se presupune că este originar din America de Sud, iar de acolo a fost adus în Caraibe, unde a fost descoperit de Cristofor Columb. Ananasul conţine bromelaină, o enzimă capabilă să degradeze proteinele