Echinacea cu propolis si vitamina c f170 63 comprimate masticabile
INGREDIENTE/COMPRIMAT: - zahăr - tinctură de echinacea (Echinaceae herba) 68 mg - vitamina C 38,25 mg - echinacea (Echinaceae herba) 34 mg - tinctură de propolis 17 mg - ulei esenţial de lămâie (Citri aetheroleum) - excipienţi (agent de încărcare: celuloză, agent de curgere: stearat de magneziu, aerosil). Una dintre cele mai importante şi binedocumentate plante medicinale din lume, Echinacea, a fost mult timp cunoscută ca un antiseptic în medicina populară americană. Se povesteşte că, într-o zi, un medic homeopat a întâlnit o femeie indiană care zdrobea plantele de echinacea între pietre, ea spunându-i că terciul astfel obţinut îl folosea pentru a bandaja rănile bărbaţilor veniţi de la vânătoare şi că rănile astfel tratate se vindecau repede. Începând din 1885 Prof. Lloyd a realizat un studiu farmaceutic complet al acestui remediu, care s-a extins pe o perioadă de 13 ani. În SUA timp de 25 de ani, până în 1919, Echinacea a trecut prin etape de experimentare critică sub atenta observaţie a sute de medici, proprietăţile sale remarcabile primind confirmări pozitive. O serie de studii de laborator mai recente au arătat că alcamidele din compoziţia plantei sunt implicate în proprietăţile imunomodulatoare ale extractelor Echinacea. Un alt tip important de compuşi bioactivi ai acestei plante sunt polizaharidele, pentru care studiile au raportat un efect de stimulare a producţiei de interleukine, substanţe cu rol în răspunsul imunitar. Istoria albinelor şi a produselor lor poate fi urmărită în timp până în perioada anilor 13.000 î.Hr. Propolisul, unul dintre produsele albinelor, este o substanţă răşinoasă depusă de albine la baza stupului şi în alte zone care necesită protecţie împotriva aerului exterior. Prezintă o natură complet diferită de cea a cerurilor sau de a mierii, şi se presupune că este destinat protecţiei fagurelui faţă de agenţii dăunători. Vechii greci, romani şi egipteni erau conştienţi de proprietăţile vindecătoare ale propolisului şi îl foloseau în mare măsură ca medicament. A fost menţionat într-un articol din Chicago Medical Journal din 1867 ca unul dintre cele mai bune remedii. Cunoaşterea proprietăţilor medicinale ale propolisului s-a perpetuat şi în sistemele de medicină populară tradiţională. Numai în ultimul secol, oamenii de ştiinţă au fost capabili să demonstreze că propolisul este atât de important pe cât l-au considerat strămoşii noştri. Cercetările privind compoziţia chimică a propolisului au început la începutul secolului al XX-lea şi au continuat după al doilea război mondial. Progresele în metodele analitice cromatografice au permis separarea şi extragerea mai multor componente din propolis. Cel puţin 180 de compuşi diferiţi au fost identificaţi până acum printre care polifenoli, aldehide fenolice, chinine sesqviterpenice, cumarine, aminoacizi, şi compuşi anorganici. BENEFICII ALE UTIL
