11 rezultate (0,16080 secunde)

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

Poppy, mica vrajitoare

Rainbow Magic: Zelda the Gamer Fairy

Manualul jucatorului 4

Crime sofisticate

Viitorul ACUM. Un plan pentru viața pe care ți-o dorești

Neveste de nazisti. Femeile din elita Germaniei lui Hitler

Neveste de nazisti. Femeile din elita Germaniei lui Hitler

Goering, Goebbels, Himmler, Heydrich, Bormann, Hess – nume sinonime cu puterea și influența în cel de-al Treilea Reich. Poate mai puțin cunoscute sunt Carin, Emmy, Magda, Margaret, Lina, Gerda și Ilse...Acestea sunt femeile din spatele bărbaților de tristă amintire – individualități complexe cu personalități distincte, care au fost captivate de Hitler și ale căror vieți de zi cu zi erau guvernate de ideologia nazistă. Pe tot parcursul ascensiunii și al căderii nazismului, aceste femei au iubit și au pierdut, au crescut copii și s-au certat cu soții lor și unele cu altele, în tot acest timp luptându-se pentru o poziție cât mai apropiată de Führer însuși. Și, cu toate acestea, au fost tratate ca niște personaje secundare, semnificația lor a fost ignorată, de parcă nu ar fi știut nimic despre actele criminale ale soților lor, în ciuda dovezilor care erau peste tot în jur: opere de artă furate care le împodobeau pereții, sclavii care munceau în casa lor și produsele cultivate în lagărele de concentrare care le ajungeau pe masă.Neveste de naziști le studiază în detaliu pe aceste femei pentru prima dată, împletind cu talent poveștile lor cu anii de lupte, putere, declin și distrugere până spre apusul postbelic caracterizat de negare și autoamăgire. „Wyllie spune povestea soțiilor lui Goering, Goebbels, Himmler și a altora... o abordare inedită a unei epoci care încă își dezvăluie secretele.“ The Guardian„Studiul lui Wyllie despre jumătățile mai bune ale celui de-al Treilea Reich este cuprinzător și plin de detalii fascinante.“ The Table

RON 42.36
1

Gust

Gust

STANLEY TUCCI a crescut într-o familie de italieni americani care petrecea fiecare seară în jurul mesei din bucătărie. Magia acelor cine a fost împărtășită în The Tucci Cookbook și The Tucci Table, iar acum, cititorul este purtat dincolo de reţetele savuroase ale acestei familii, spre poveștile captivante din spatele lor. Gust este o meditaţie asupra intersecţiei dintre mâncare și viaţă, plină de anecdote despre copilăria lui Tucci, petrecută în Westchester, New York. Povestește și despre pregătirea și filmarea peliculelor cu subiecte de gastronomie Big Night și Julie & Julia, despre cum s-a îndrăgostit în timpul unei cine și despre cum a gătit împreună cu soţia lui pentru o mulţime de copii. Această călătorie gastronomică prin vremuri bune și vitrege, delicatese și mâncăruri arse este delicioasă și emoţionantă până la ultima îmbucătură. Scrisă cu umorul sec caracteristic lui Stanley, Gust este pentru fanii lui Bill Buford, Gabrielle Hamilton și Ruth Reichl și pentru oricine cunoaște puterea mâncărurilor gătite acasă. Stanley Tucci, un actor faimos, dar și un împătimit al gastronomiei, ne oferă povestea intimă și încântătoare a vieţii lui din bucătărie și din afara ei. Prin mâncare și prin scenele din viaţa de familie, Stanley Tucci ne împărtășește atât istoria sa personală cât și pasiunea cu care gustă din toate. Cu povești despre sendvișuri cu unt de arahide, dar și despre homari din Maine, cu reţeta proprie pentru un cocktail Negroni perfect, dar și cu reţeta de cartofi la cuptor a soţiei sale, Tucci te invită la masa lui. Acceptă invitaţia dacă poftești la mâncare, cocktailuri, bârfă și glume. Dar nu cumva să îndrăznești să rupi spaghetele. — Chef Yotam Ottolengh

RON 44.10
1

Alandalia bis

Alandalia bis

Mi-ar fi placut ca fragezii sa se nasca invatati. Sa nu mai roiasca adulti de toate soiurile in jurul lor pentru a-i necaji. Sa stie tot de la inceput, sa fie burdusiti de cunoastere, sa nu necesite teste si evaluari. (...) V-ati intrebat vreodata ce s-ar intampla cu adevarat daca nu ar mai exista scoli si profesori? Cum ar fi daca nu ar mai fi nevoie de lectii, lucrari de control si note la purtare. Cartile de batematica sau blestematica nu s-ar mai tipari, nu ar mai exista literatura obligatorie, mirosuri de acuarele, table enervante, orare scolare, grupuri de parinti bagaciosi, profesori incruntati si alte bazaconii. Penarele nu ar mai avea de inghitit zilnic creioane, radiere si pixuri. Si, mai ales, nu ar mai fi nevoie de nesuferitii bureti de sters tabla! Scolile ar ramane pustii, asemenea unor ruine ale unei civilizatii apuse. S-ar organiza excursii, salile de clasa ar deveni vestigii ale educatiei, iar actualii elevi s-ar transforma in ghizi profesionisti. Taiatul aripilor nu ar mai fi materie de studiu, gardurile ar fi daramate, curtile scolilor ar fi recucerite de copii. (...) Pe cine sa mai corecteze, apostrofeze, mustre si indrume adultii pusi pe educat? Cei de la catedra, cu ce alt obiect de mobilier sa isi asocieze activitatea? Pe cine sa mai catalogheze in lipsa catalogului? Valuri de copii politicosi, constiinciosi, bine-crescuti, ar fi cea mai mare pacoste pe care si-o poate imagina un privitor. Pe de-o parte, ei, pe partea cealalta, carduri de educatori descumpaniti care ar ramane fara sensul vietii lor profesionale, educarea copilimii. Cui sa-i mai bagi mintile in cap, cui sa-i mai spui sa puna buricul pe carte

RON 40.50
1

Cand sa jefuiesti o banca

Cand sa jefuiesti o banca

La zece ani de la publicarea primei editii a cartii Freakonomics, Steven D. Levitt si Stephen J. Dubner le ofera solutia perfecta milioanelor de cititori care adora perspectiva Freakonomics: Cand sa jefuiesti o banca, o antologie a unora din cele peste 8 000 de articole postate pe cel mai captivant blog din lume, de popularizare a economiei. Aceasta carte incearca sa raspunda la o serie de intrebari trasnite: De ce insotitorii de bord nu primesc bacsis in timpul curselor aeriene? Daca ati fi un terorist, cum ati ataca? De ce KFC ramane mereu fara aripioare de pui? Cei doi autori va mai spun si de ce mint oamenii, de ce persoanele mai inalte tind sa fie platite mai bine, de ce este atat de dificil sa prezici castigatorul de la derby-ul Kentucky si de ce ar fi oportuna o taxa pe sex (daca nu si o taxa pe obezitate). De asemenea, veti afla multe despre pasiunile si ciudateniile lor, de la jocurile de noroc si golf la table si abolirea centilor. Erudita si surprinzatoare, elocventa si amuzanta, Cand sa jefuiesti o banca reconfirma stilul genial ce a transformat cartile celor doi autori intr-un fenomen international. O COLECTIE DE ESEURI ECONOMICE TRASNITE SI CONTRAINTUITIVE, CARE VOR DELECTA CITITORII. Kirkus O carte geniala, care va va lasa muti de uimire. The Wall Street Journal Acum suntem cu totii freakonomics. The Washington Post Aceasta carte plina de eseuri dinamice si autocritice va fi o lectura fascinanta nu doar pentru fanii Freakonomics, ci si pentru restul cititorilor. Publishers Weekly Levitt si Dubner ne surprind din nou cu umorul si cu viziunea lor economica asupra vietii de zi cu zi. Cartea celor doi autori va fi un adevarat hit. Library Journa

RON 40.50
1

Bushido - Codul Samurailor

Bushido - Codul Samurailor

Samuraii reprezinta o clasa sau o casta de razboinici intemeiata pe la sfarsitul secolului al XII-lea, in plin feudalism medieval, intr-o perioada de inceput a shogunatului Kamakura. Bushido, codul principiilor morale al samurailor, are radacini profund religioase: shintoismul si budismul Zen. Disciplinele fizice (scrima, tragerea cu arcul, judo, ju jutsu, manuirea evantaiului de lupta, aruncarea sulitei) au fost transformate de maestrii artelor martiale - care erau totodata adepti ai budismului Zen - in discipline ale spiritului menite sa dezvolte in discipol vointa, puterea de concentrare si stapanirea de sine. Astfel tehnicile de lupta au devenit totodata mijloace de desavarsire interioara si cai ce duc la Iluminare (satori).Nu putem sa nu simtim in aceasta maretia „sufletului japonez”, suflet pe care il pot exprima atat de fericit gingasa floare de cires, dar si teribila sabie de samurai.*„Bushido, Codul samurailor este o incercare de a dezvalui una din minunatele fete ale sufletului japonez. Nu stim de unde a venit acest popor in arhipelagul pe care il populeaza in prezent. Sa fi venit din insulele sudului ca o ramura a rasei malaeze sau din continentul asiatic ca un membru al marii familii mongole? Antropologia si lingvistica n-au dat pana in prezent un raspuns decisiv. Cert este ca stramosii lui s-au instapanit peste cele mai mult de patru mii de insule din timpuri preistorice, si-au durat cu "darzenia de bronz" a caracterului lor o lume in care si-au plantat ciresii, templul si caminul, pe un pamant bantuit de taifunuri, zguduit de cutremure, invapaiat de vulcani, si au dat lumii, prin urmasii lor, o civilizatie ce ne starneste admiratia. Din randul acestor fii ai soarelui s-au ivit samuraii.Samuraii reprezinta o clasa sau o casta de razboinici intemeiata pe la sfarsitul secolului al XII-lea, in plin feudalism medieval, intr-o perioada de inceput a shogunatului Kamakura. Selectia samurailor se facea pe criterii severe in privinta calitatilor fizice si sufletesti ale luptatorului. Bushido, codul principiilor morale ale acestor cavaleri, incorpora in concept aceste "table ale legii" care preexistau in inimile lor. Sursele acestui cod sunt profund religioase: shintoismul si budismul Zen. Disciplinele fizice: scrima (ken jutsu), tragerea cu arcul (kyu jutsu), judo, ju jutsu, manuirea evantaiului de fier de razboi (tessen), aruncarea sulitei (nagotana), au fost transformate de maestrii de lupta, adepti ai budismului Zen, in discipline ale spiritului menite sa dezvolte in discipol vointa, puterea de concentrare si stapanirea de sine. Sabia, sufletul samuraiului, era un lucru spiritual.Razboinicii care dovedeau insusiri superioare erau initiati in tehnicile ezoterice ale acestor discipline, tehnicile de lupta devenind totodata mijloacele de desavarsire interioara si cai ce duc la iluminare (satori). Samuraiul ducea o viata simpla si sobra, ascetica si care semana mult cu cea a calugarilor; unii luptatori chiar imbracau rasa de calugar peste armura si isi radeau capul. Invataturile religioase si preceptele inteleptilor chinezi le-au substantializat sufletul in care impacarea cu soarta, detasarea de cele lumesti, seninatatea in fata mortii, dragostea de glie, pietatea filiala, devotamentul pentru Daimyo sau Shogun se invedereaza ca sublimul rod. Ratiunea de a fi a samuraiului era de a suferi pentru binele altuia si crezul lui se traducea, in ultima analiza, in supremul gest: acela de a muri pentru altul, a fi credincios celui pe care il slujesti pana la moarte, si mai mult, a-l "urma in moarte" (junshi).Nu putem sa nu simtim in aceasta maretia "sufletului japonez" (Yamato Damashi), suflet pe care il pot exprima atat de fericit gingasa floare de cires si teribila sabie de samurai.”Antoniu Serb

RON 28.80
1

Onoare

Onoare

Onoareeste o poveste zguduitoare despre crima, iubire si familie, care se intinde pe trei generatii, urmarindu-si personajele in locuri extrem de diferite, dar la fel de fascinante – un sat kurd izolat de linga Eufrat, galagiosul si exoticul Istanbul, ploioasa Londra. Esma, o tinara de origine kurda stabilita in Londra, asterne pe hirtie povestea familiei sale, de la nasterea sub auspicii nefaste a mamei si a surorii ei gemene – Pembe si Jamila – pina la sfirsitul lor tragic.Onoareeste in acelasi timp un exercitiu de exorcism menit sa purifice sufletul Esmei de ura impotriva fratelui care i-a ucis mama si o poveste moralizatoare ce arata cit de nociva poate fi obsesia onoarei pentru mintea necoapta a unui adolescent de saisprezece ani.Prin romanul ei, Shafak abordeaza o tema extrem de actuala, cea a „crimelor de onoare”, care continua sa fie o realitate inspaimintatoare nu numai in societatile musulmane, ci si in comunitatile de imigranti din Vest.Fragment din romanul "Onoare" de Elif Shafak:"Adem isi petrecuse intreaga copilarie impartit intre doi tati: baba cel treaz si baba cel beat. Amandoi traiau in acelasi trup, insa erau la fel de diferiti unul de altul ca ziua de noapte. Contrastul dintre ei era atat de izbitor, incat Adem isi inchipuia ca bautura pe care tatal lui o dadea pe gat in fiecare seara era un soi de potiune magica. Nu prefacea broscoi in printi sau dragoni in vrajitoare, dar il preschimba pe omul pe care il iubea intr-un strain.Baba (Cel Treaz) era un barbat garbovit si vorbaret, caruia ii placea sa-si petreaca timpul cu cei trei fii (Tariq, Khalil si Adem) si avea obiceiul sa-l ia pe unul dintre ei oriunde se ducea, o loterie a iubirii si atentiei. Baiatul norocos isi insotea tatal in vizita la prieteni, in plimbari pe bulevardul Istiklal si uneori la locul de munca - un garaj de langa Piata Taksim, unde era mecanic-sef. Masini mari, cu nume complicate trageau acolo fie pentru reparatii, fie pentru schimbarea unor piese. Chevrolet Bel Air, Buick Roadmaster, Cadillac Fleetwood sau noul Mercedes-Benz. Nu toata lumea din oras isi putea permite asemenea modele - proprietarii erau in cea mai mare parte politicieni, afaceristi, patroni de cazinou sau jucatori de fotbal. Pe peretii garajului atarnau fotografii inramate in care mecanicii zambeau larg alaturi de clientii lor influenti.Uneori, Adem il insotea pe Baba la ceainaria din partea locului, unde isi petreceau ziua band sahlep, ceai de tei sau ceai negru si uitandu-se la barbatii de toate varstele care jucau table sau dame. Politica era un subiect fierbinte. Alaturi de fotbal si de povestile din tabloide. Cum se apropiau alegerile generale, ceainaria vuia de discutii. Prim-ministrul - intaiul lider ales pe cale democratica din istoria tarii - sustinea ca Partidul Democrat condus de el avea sa obtina o victorie rasunatoare. Nimeni nu putea ghici ca urma sa fie intr-adevar reales pentru un nou mandat, la sfarsitul caruia avea sa fie spanzurat de o junta militara.In acele dupa-amiezi lenese, Adem il imita pe Baba (Cel Treaz), punandu-si sub limba un cub de zahar si tinand paharul de ceai cu degetul mic ridicat in aer. Inauntru era atata fum, incat - cand se intorceau acasa - parul ii duhnea ca o scrumiera. Incruntand intotdeauna usor din sprancene, maica-sa, Aisha, il zorea spre baie. Isi dorea sa-l fi lasat in pace. Mirosul de tutun din par il facea sa se simta barbat in toata firea. Cand i-a marturisit asta tatalui sau, Baba a ras si a spus: „Sunt doua lucruri pe lume care fac un baietandru sa devina barbat. Primul e dragostea unei femei. Al doilea e ura altui barbat".Baba (Cel Treaz) i-a explicat ca cei care il cunosteau doar pe primul se inmuiau si ajungeau niste pampalai, iar cei care il cunosteau doar pe-al doilea deveneau duri ca piatra, insa cei care le incercau pe amandoua aveau ce le trebuia ca sa devina o Spada Otelita. Asa cum stiau toti artizanii iscusiti, cea mai buna cale de-a cali un metal era sa-l incalzesti in foc si apoi sa-l racesti in apa. „Asa e si cu barbatii. Trebuie sa-i incalzesti la focul iubirii si sa-i racesti in apa urii", a incheiat Baba, oprindu-se pentru ca lectia sa fie insusita.Adem isi facea griji caci nu avusese niciodata emotii atat de profunde, insa tinea astfel de nelinisti pentru sine. Chiar in acelasi an a avut prima criza de astm - o boala care va disparea in anii adolescentei, dar nu-i va parasi niciodata cu adevarat trupul, urmarindu-l intreaga viata.

RON 37.90
1