18 rezultate (0,14310 secunde)

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

În interior

Cele mai frumoase comentarii la Filocalia ale parintelui Dumitru Staniloae

Magicianul

Starul

Lumina fericirii

Isus al meu

Aurul pisicii

Spioana in casa dragostei

Rezolva ecuatia fericirii

Maseurul orb

Ecuațiile emoționale

Ecuațiile emoționale

Chip Conley, antreprenor de mare succes și avid căutător de sens în viața personală și profesională, pornește de la bogata lui experiență de viață – dublată de solide lecturi științifice și nu numai – pentru a crea un nou limbaj vizual al emoțiilor. Formulele pe care le discută ne pot ajuta să înțelegem componentele fiecărei emoții pentru a face, astfel, ordine în tumultul interior cu care ne confruntăm zi de zi. Rigoarea matematică îmblânzește în cartea de față nărăvașele afecte care de multe ori ne complică viața. Calea pe care ne-o propune Chip Conley este simplă și eficientă: dacă abordăm rațional emoțiile sau trăirile mai complexe, precum anxietatea, invidia, disperarea, narcisismul, dependența de muncă, dar și bucuria, autenticitatea, credința sau înțelepciunea, vom fi mai stăpâni pe noi înșine și ne vom bucura mai mult de viață. „Ecuațiile emoționale sunt un superb compendiu de principii generale pe care le poate aplica oricine vrea să ducă o viață împlinită și plină de sens. Chip Conley dă sfaturi izvorâte din experiență. Formulele lui sunt deștepte, folositoare și profunde.“ — DANIEL GOLEMAN, autorul cărții Inteligența emoțională „Dacă vrei să comunici mai ușor cu șeful tău, cu sora ta, cu vecinul sau cu copilul tău adolescent, ecuațiile emoționale te vor ajuta foarte mult. Chip Conley este unul dintre cei mai creativi antreprenori din ultimii douăzeci de ani și a construit o afacere uriașă pornind de la nevoile clientului. Chip este un lider de succes care înțelege cât de important este să știi să-ți analizezi emoțiile.“ — CHIP HEATH, coautorul cărții Schimbare

RON 35.15
1

Pe urmele Timisoarei evreiesti

Pe urmele Timisoarei evreiesti

O incursiune în istoria, viața socială și culturală și tradițiile religioase ale evreilor din Timișoara, care și-au pus amprenta asupra identității orașului. „Această carte este fundamentală pentru orașul Timișoara și pentru evreimea din aceste locuri. Getta Neumann, fiica prim-rabinului dr. Ernest Neumann, a realizat o lucrare care va dăinui – aducând informații clare, succinte și pline de acuratețe din viața unei mari comunități, prin urmele tangibile lăsate în această urbe.“ — dr. LUCIANA FRIEDMANN președinta Comunității Evreilor din Timișoara „Călătoare prin lumea de altădată și de azi a comunității căreia îi aparține prin naștere și afiliere spirituală, dar și printr-o simpatie spontană, Getta Neumann imprimă cărții un ritm care te captează: te lași purtat de la un cartier la altul sau de la o notă de subsol la un portret, de la o adresă la un nume de arhitect sau constructor, de la o imagine a unei clădiri la cei care au locuit-o, de la o fațadă la un interior, de la istorie la o poveste de viață, de la o descriere la un tablou mai amplu, narativ și evaluativ. Dincolo de informație se încheagă o atmosferă care este deopotrivă a Timișoarei și a lumii evreiești cu numeroasele ei enclave și deschideri.“ — SMARANDA VULTUR „Cu adevărat «mai mult decât un ghid», cartea, o reală enciclopedie, evocă istoria unei comunități impresionante nu prin număr (evreii nu au fost decât o «mică» minoritate), ci prin realizările membrilor ei în toate domeniile, de la economie la creația artistică. Arhitectul profesionist remarcă precizia și eleganța cu care autoarea operează în analizele arhitecturale.“ — arh. MIHAI OPRI

RON 92.05
1

Evadarea imposibila

Evadarea imposibila

Evadarea imposibila. Penitenciarul politic de femei Miercurea-Ciuc, 1957-1961Evadarea imposibila intregeste memoriile carcerale ale Lenei Constante, intr-un diptic unde cartii despre ancheta, torturi si singuratatea celor 8 ani de recluziune totala (Evadarea tacuta) i se adauga acum cartea despre viata in celulele comune ale inchisorii de la Miercurea-Ciuc, in asteptarea eliberarii. Autoarea fusese condamnata la 12 ani de detentie in procesul-mascarada montat de autoritatile staliniste impotriva lui Lucretiu Patrascanu si a apropiatilor sai. Evadarea imposibila se poate citi si ca o marturie despre puterea salvatoare a povestii, a naratiunii, in situatii extreme. Lena Constante se asaza in rolul unei Seherezade a infernului, care nu se salveaza pe sine povestind, de la o zi la alta, ci le salveaza pe cele ce o asculta de la lancezeala bolnava a lipsei de ocupatie, de la moartea spiritului. Se poate spune, de aceea, ca volumul de fata povesteste efortul salvarii aproapelui: la figurat, dintre zidurile inchisorii, la propriu, de la uitarea istoriei de catre un prezent tot mai departat de dansa. De aceea, cartea Lenei Constante are puritatea si taisul unei angajari etice fundamentale. Ea ramane necrutatoare cu aberatiile umanitatii, dar iertatoare cu greselile oamenilor. - Ioana Bot Intelegand ca nu obedienta este solutia, ci revolta, chiar daca nu una de factura zgomotoasa, si simtind nevoia sa infrunte presiunile exterioare si izolarea, Lena Constante isi construieste compensatoriu o lume imaginara minutioasa, apeland la o "gimnastica intelectuala neintrerupta", dupa cum observa si Monica Lovinescu. Refugiul este interior si estetic: uneori construieste o casa utopica sub pleoape, alteori evadarea consta in alcatuirea unui dictionar mintal de versuri disparate. Cealalta lume, opusa anchetei si detentiei, este poezia, solitudinea fiind depasita printr-un urias gest estetic recuperator; dar evadarea mentala este dificila. Detinuta inventeaza povesti, confectioneaza papusi, compune basme si piese de teatru, deseneaza, reuseste, din devorarea vizuala a unui obiect oricat de mic, un adevarat peisaj, o lume noua. - Ruxandra Cesereanu Evadarea imposibila. Penitenciarul politic de femei Miercurea-Ciuc, 1957-1961Evadarea imposibila intregeste memoriile carcerale ale Lenei Constante, intr-un diptic unde cartii despre ancheta, torturi si singuratatea celor 8 ani de recluziune totala (Evadarea tacuta) i se adauga acum cartea despre viata in celulele comune ale inchisorii de la Miercurea-Ciuc, in asteptarea eliberarii. Autoarea fusese condamnata la 12 ani de detentie in procesul-mascarada montat de autoritatile staliniste impotriva lui Lucretiu Patrascanu si a apropiatilor sai. Evadarea imposibila se poate citi si ca o marturie despre puterea salvatoare a povestii, a naratiunii, in situatii extreme. Lena Constante se asaza in rolul unei Seherezade a infernului, care nu se salveaza pe sine povestind, de la o zi la alta, ci le salveaza pe cele ce o asculta de la lancezeala bolnava a lipsei de ocupatie, de la moartea spiritului. Se poate spune, de aceea, ca volumul de fata povesteste efortul salvarii aproapelui: la figurat, dintre zidurile inchisorii, la propriu, de la uitarea istoriei de catre un prezent tot mai departat de dansa. De aceea, cartea Lenei Constante are puritatea si taisul unei angajari etice fundamentale. Ea ramane necrutatoare cu aberatiile umanitatii, dar iertatoare cu greselile oamenilor. - Ioana Bot Intelegand ca nu obedienta este solutia, ci revolta, chiar daca nu una de factura zgomotoasa, si simtind nevoia sa infrunte presiunile exterioare si izolarea, Lena Constante isi construieste compensatoriu o lume imaginara minutioasa, apeland la o "gimnastica intelectuala neintrerupta", dupa cum observa si Monica Lovinescu. Refugiul este interior si estetic: uneori construieste o casa utopica sub pleoape, alteori evadarea consta in alcatuirea unui dictionar mintal de versuri disparate. Cealalta lume, opusa anchetei si detentiei, este poezia, solitudinea fiind depasita printr-un urias gest estetic recuperator; dar evadarea mentala este dificila. Detinuta inventeaza povesti, confectioneaza papusi, compune basme si piese de teatru, deseneaza, reuseste, din devorarea vizuala a unui obiect oricat de mic, un adevarat peisaj, o lume noua. - Ruxandra Ceserean

RON 39.90
1

Demonul amiezii

Demonul amiezii

Volum finalist la Premiul Pulitzer, câştigător al National Book Awards şi inclus în lista The Times a celor mai bune o sută de cărţi ale deceniului Prezenta ediţie – a doua – cuprinde un nou capitol (XIII: „De atunci…“), scris de autor în anul 2015, în care abordează, în termeni deopotrivă personali, culturali şi ştiinţifici, cele mai recente cercetări şi tratamente din domeniul maladiilor mintale, accentuând anumite subiecte precum antidepresivele, sinuciderea, depresia în cazul gravidelor şi al lăuzelor etc. „Ni se vorbise despre Andrew Solomon ca despre o legendă: privindu-l, încercam să-i ascult povestea, alcătuită nu din cuvinte mai întâi, ci din tonuri de lumină şi din mici străluciri ale canavalei pe care era pictat. Nu ştiam atunci – a trebuit să-i citesc cartea ca să aflu – că aveam în faţă un om care încercase de toate, căruia nimic omenesc nu-i era străin, care supravieţuise Africii negre şi pustiurilor de gheaţă de dincolo de Cercul Polar, care cunoscuse toate formele de amor şi toate nuanţele suferinţei umane, care-şi dereglase voit, asemenea lui Rimbaud, toate simţurile, care citise, asemenea lui Mallarmé, toate cărţile, care cartografiase, asemenea lui Lautréamont, toate iadurile minţii... Fiziologia, chimia, sociologia, etnologia, tratamentul şi istoricul depresiei sunt comprehensiv presărate de-a lungul întregii scrieri, dar fără-ndoială că aspectul cărţii care rămâne cel mai puternic în amintire este cel de autobiografie spirituală a autorului, povestea vieţii lui întreţesute indiscernabil cu tema depresiei. Această privire retrospectivă asupra vieţii unui personaj de o extremă complexitate morală nu e doar o confesiune, adevăratul termen ce trebuie folosit e spovedanie. M-am simţit îmbogăţit interior parcurgând, pasionat, cartea lui Andrew Solomon. Mai mult decât ştiinţă şi mai mult decât literatură, ea este o mărturie despre suferinţă, o meditaţie despre scandalul etern al faptului că o conştiinţă trebuie să simtă durere şi să moară. Traducerea în limba română a acestei opere, nominalizată în anul publicării ei la Premiul Pulitzer, trebuie privită drept ceea ce este cu adevărat: un eveniment.“ — MIRCEA CĂRTĂRESC

RON 74.65
1

Ce gandeste Dumnezeu?

Ce gandeste Dumnezeu?

„Venim pe lume echipați cu «Dumnezeu», altfel spus cu nevoia de a da nume vastității, acelui «Ceva» gândit în toate sensurile posibile ale nelimitatului. Dumnezeu este arhetipul perfecțiunii de care am nevoie pentru a trece dincolo de relativ, de aproximativ, de coruptibil. Dumnezeu e «cuierul» ontologic în care ne agățăm nevoia de absolut, idealul, dorința fierbinte, speranța și frica de moarte. Nu facem decât să-l înjosim căutându-l prin ceruri, văzduhuri și galaxii. Pentru a-l găsi, ne-ajung galaxiile dinlăuntru, «cămările infinite ale spiritului nostru» (Sf. Augustin).“ „Dumnezeu nu stă cu ochii pe tine, nu e arbitrul vieții tale. Nu pedepsește, nu răsplătește. Este doar reper și idee. Doar tu stai cu ochii pe Dumnezeu, ca să poți apoi, având măsura a ce se cade și a ce nu, să stai cu ochii pe tine. Nimic din ce faci bun nu e menit să te salte în ochii lui și să sfârșească răsplătitor cu un loc călduț în rai. Totul, în raportarea la el, se petrece pentru a te întoarce la tine. Dumnezeu nu te judecă, ci te ajută să te judeci prin ochii lui, ca și cum ar fi și s-ar uita la tine. Dumnezeu e «banca din cer» în care ne-am depus tot capitalul moral.Dar nu e bine să crezi că ai, în contul transcendenței, mai mult decât ai. Tot ce primești primești prin ricoșeu din ideea orientativă de Dumnezeu. În tot ce faci. Tot prin el îți măsori derapajele și căderile; la limită, ticăloșiile de ființă neîngerească. Însă e tare greu să-ți reglezi de-a lungul vieții cântarul interior care-ți permite să nu trăiești cu o falsă imagine de sine. Neexistând un tribunal divin, nu vei primi niciodată un certificat de bună purtare. Lui Dumnezeu nu-i ceri, iar el nu-ți dă. N-ai cu cine negocia. Obligația care-ți revine la ieșirea din viață este – dacă te-ai uitat bine la el – să-ți fi numărat singur păcatele.“ — GABRIEL LIICEAN

RON 42.75
1

Fado Alexandrino

Fado Alexandrino

De-a lungul a peste patruzeci de ani de viata literara, Antonio Lobo Antunes si-a construit un spatiu psihogeografic singular, inimitabil, pe care il scrie si rescrie neincetat. Romanul Fado Alexandrino, aparut in 1983, este o capodobera bantuita de declin, culpabilitate si pesimism istoric, o antiepopee cu accente burlesti care demitizeaza evenimentul cel mai important al istoriei portugheze din secolul XX - Revolutia Garoafelor din 25 aprilie 1974.La zece ani de la sfarsitul razboiului colonial, cinci fosti combatanti de pe frontul din Mozambic se revad pentru o noapte de betie intr-o carciuma din Lisabona, iar aceasta intalnire devine prilej pentru un soi de lunga spovedanie labirintica, polifonica, rascolitoare. Cei patru fosti camarazi care se confeseaza capitanului lor, unic oficiant al acestei agape, raman mereu, in povestile relatate sau monologate interior, soldatul, sublocotenentul, ofiterul de transmisiuni si locotenent-colonelul. Pentru ei, existenta a devenit un simulacru: sunt bantuiti nu numai de trecutul militar, ci si de propriile lasitati si iluzii ratate. Revolutia lor a fost una de mucava, de balci, un fals simptom de trezire din letargie al unei societati invinse. Fado Alexandrino devine astfel cronica unei lumi lipsite de glorie, care traieste in amagire, si tocmai juxtapunerea vocilor leaga in modul cel mai neasteptat violenta si nostalgia, suferinta si deriziunea, cruzimea si vulnerabilitatea.Destramarea tuturor iluziilor este adevaratul final al cartii, dar in subtext figureaza si intrebarea daca tranzitia spre normalitate e posibila dupa decesul imperiilor si al ideologiilor, in acest peisaj de culori sumbre peste ruinele societatilor traditionale. Cu precizarea obligatorie ca Fado Alexandrino nu este nici o oglinda deformata a societatii portugheze intr-un deceniu de rascruce, nici o fabula fictionala despre moartea vechilor ideologii la orizontul incetosat si imprecis al actualitatii, si nici macar o carte despre conditia omului; ci este in primul rand o voce puternica de scriitor cu o exceptionala capacitate de a investiga existenta noastra prin magia limbajului. - Dinu FlamandFado Alexandrino este un roman colosal, excesiv, in care observatia si descrierea sunt mereu bulversate de un instinct vizionar, adesea fulgurant, si de un imens suflu poetic. - Le MondeLobo Antunes, unul dintre cei mai abili realizatori de portret pshologic din lume, reda turpitudinea unei intregi societati printr-un amestec de voci individuale de o teribila intensitate. -The New YorkerIl consider pe Antonio Lobo Antunes unul dintre cei mai mari scriitori, din toate limbile, ai vremii noastre. - Bernard-Henri Lev

RON 76.50
1

Pachet Gândirea pe cont propriu

Pachet Gândirea pe cont propriu

Isus al meu Gabriel Liiceanu este unul dintre cei mai importanti autori de „literatura personala“ din Romania de azi. In ultimul sfert de veac, cartile sale au constituit repere pentru diferitele variante ale acestui tip de discurs. Pentru cititorul evlavios, aceasta carte e scandaloasa. Habotnicul trebuie s-o evite cu orice pret. Ateul nu va fi satisfacut. Cititorul instalat in certitudini va fi tulburat. In alt secol, ar fi fost socotita eretica si pusa pe foc. Dar cel ce traieste paradoxurile si nedumeririle propriei credinte, scepticul si insetatul de cunoastere, aflati si ei in cautarea unor raspunsuri, se vor regasi in intrebarile presarate de-a lungul acestei calatorii. Despre Isus nu stiu sa spun decat atat: e fiinta care a suferit cel mai mult din pricina felului in care aratam noi, oamenii. I-a pasat de noi ca nimanui pe lume. De aici si incercarea lui de a crea o noua stare morala a omenirii, de a ne da alt chip interior. Nimeni, vreodata, nu ne-a propus o schimbare din adancuri de o asemenea anvergura. - Gabriel Liiceanu Nebunia de a gandi cu mintea ta Orice minte, la intrarea in viata, e cruda si "salbatica". Dar daca ne este data in grija ca minte a noastra, noi suntem cei chemati s-o ajutam sa devina , s-o cultivam si s-o facem sa se coaca. Raspundem, mai presus de orice, pentru mintea noastra, pentru felul in care i-am trasat contururile si pentru cel in care, pornind de la ea, ne-am ales apoi viata. Adevarul e ca nu poti spune si nu poti revendica un destin decat la capatul unui act solitar de gandire. Titlul, spune Schopenhauer undeva, . Dar cui i se adreseaza atunci titlul acestei carti, Nebunia de a gandi cu mintea ta? Cine anume e interesat de ce inseamna sa gandesti cu mintea ta? Raspunsul mi se pare evident: oricine. Oricine care, vorba lui Kierkegaard, vrea sa fie mai mult decat un exemplar intr-un banc de heringi. Daca sfarseste ca dialog continuu cu sine, gandirea pe cont propriu este lucrul cel mai greu de suportat. Caci din acest dialog decurg la tot pasul corectiile care se impun pentru ca viata sa ramana pe linia de plutire. Iar viata celui care nu poate sa le faca este in mod fatal una esuata. Pana la urma, mai toate vietile sunt, privite cu un ochi distant, incoerente. De aceea, poate ca e preferabil sa-ti dai intalnire cat mai rar cu necunoscutul din tine. Altminteri, judecata careia i te vei supune va fi in mod fatal o «aspra judecare de sine». (Gabriel LIICEANU) Ludice. Exercitii de umor criptic Nu mai tin minte intocmai cand mi-a venit ideea acestui volum. E bine sa te cateri din cand in cand pe acoperisul lumii, mi-am spus, si sa razi de tine si de altii, cu dorinta de a scapa macar o clipa de masca grava pe care ti-au intiparit-o pe figura filozofia, textele speculative si scrisul «incruntat». Stiam insa ca riscul de a te face de ras propunandu-ti sa-i faci pe altii sa rada era mare. De altfel, un autor al editurii, cel putin la fel de «serios» ca si mine, ratase experienta evadarii in registrul comic. Culmea e ca tocmai eu il sfatuisem sa renunte la ideea publicarii! Nu ma ascultase. La capatul esecului, fara sa-mi poarte pica, imi spusese obidit ca e mai usor sa faci un cititor sa planga decat sa rada. Daca voi pati si eu la fel? m-am intrebat, dupa ce am pus laolalta cele 14 texte care se voiau pline de haz... - Gabriel Liiceanu

RON 93.20
1

Civilizatii si tipare istorice

Civilizatii si tipare istorice

Civilizatii si tipare istorice - Editie ilustrataEditie cu 80 de desene documentare de Mihail Coosuletu si Simona Vilau, 40 de ilustratii alb-negru si 55 de ilustratii colorIn umbra civilizatiei majore, inainte ca aceasta sa dispara la randul ei, cate alte culturi n-au pierit fara urma! Aceasta imensa drama e astazi traita de multi cu nespusa intensitate. Trebuie sa apartii unei asemenea culturi pe cale de a se stinge, sau care moare chiar inainte de a inflori, pentru a intelege nesfarsita disperare a acelora care asista neputinciosi la disparitia inexorabila a celor mai pretioase valori ale lor. Cu fiecare cultura care moare, o floare unica se vestejeste pentru a nu mai renaste, o mireasma incomparabila se risipeste pentru totdeauna. Exista comori de intelepciune si poezie in cele mai mici idiomuri, ca si in conceptia despre lume a celui mai mic trib destinat disparitiei. Toate sunt pierdute – pierdute pentru totdeauna si pentru toti. In viata popoarelor, ca si in toata Creatiunea, ceea ce izbeste cel mai mult si scandalizeaza intr-adevar spiritul este risipa Naturii. Cei care astazi sunt privilegiati si apartin culturilor majore pot inca sa se legene in iluzia perenitatii lor. Dar pana cand? Ce ramane din Egiptul antic, din Mesopotamia, din Creta, din Mexic si Peru? si cum am putea avea asigurarea ca rasa noastra trufasa, care de veacuri isi intinde dominatia asupra neamurilor si lucrurilor toate, nu va cadea si ea, odata, in toropeala si apatie? - Neagu DjuvaraDraga prietene, multumesc pentru carte, a carei actualitate ma frapeaza mai mult decat atunci cand am citit-o in manuscris. [...] Ascensiunea „marginalilor" a devenit in cativa ani un fenomen evident pentru orice om care gandeste, si chiar pentru cetateanul obisnuit. „Centralii" sunt terminati, si ei o simt. Oboseala psihologica este intr-adevar trasatura fundamentala a acelor civilizatii al caror vid interior se acomodeaza cu utopiile si cu psihanaliza. Noi venim dintr-o tara barbara ca sa deplangem soarta celor aflati in primejdie si fericiti de a fi in primejdie. Doresc ca lucrarea dumitale sa suscite ecoul meritat si iti trimit toata prietenia mea. - Emil CioranNeagu M. Djuvara s-a nascut la Bucuresti in 1916, intr-o familie de origine aromana asezata in tarile romane la sfarsitul secolului al XVIII-lea, care a dat tarii mai multi oameni politici, diplomati si universitari. Licentiat in litere la Sorbona (istorie, 1937) si doctor in drept (Paris, 1940). Participa la campania din Basarabia si Transnistria ca elev-ofiter de rezerva (iunie-noiembrie 1941); ranit in apropiere de Odessa. Intrat prin concurs la Ministerul de Externe in mai 1943, este trimis curier diplomatic la Stockholm in dimineata zilei de 23 august 1944, in legatura cu negocierile de pace cu Uniunea Sovietica. Numit secretar de legatie la Stockholm de guvernul Sanatescu, va ramane in Suedia pana in septembrie 1947, cand comunistii preiau si Externele. Implicat in procesele politice din toamna anului 1947, hotaraste sa ramana in exil, militand pana in 1961 in diverse organizatii ale diasporei romanesti (secretar general al Comitetului de Asistenta a Refugiatilor Romani, la Paris; ziaristica; Radio Europa Libera; secretar general al Fundatiei Universitare „Carol I"). In 1961, pleaca in Africa, in Republica Niger, unde va sta douazeci si trei de ani in calitate de consilier diplomatic si juridic al Ministerului francez al Afacerilor Straine si, concomitent, profesor de drept international si de istorie economica la Universitatea din Niamey. Intre timp, reluase studiile de filozofie la Sorbona. In mai 1972, capata doctoratul de stat la Sorbona cu o teza de filozofie a istoriei; mai tarziu, obtine si o diploma a Institutului National de Limbi si Civilizatii Orientale de la Paris (I.N.A.L.C.O.). Din 1984, secretar general al Casei Romanesti de la Paris, pana dupa revolutia din decembrie 1989, cand se intoarce in tara. Din 1991, profesor-asociat la Universitatea din Bucuresti si membru de onoare al Institutului de Istorie „A.D. Xenopol" din Iasi.Principalele publicatii: Le droit roumain en matiere de nationalite, Paris, 1940 (teza de doctorat); „Demetrius Cantemir, philosophe de l'Histoire", in Revue des etudes roumaines, XIII-XIV, Paris, 1974, pp. 65-90; Civilisations et lois historiques. Essai d'etude comparee des civilisations, Mouton, Paris-Haga, 1975 (carte premiata de Academia Franceza); in romaneste, Civilizatii si tipare istorice. Un studiu comparat al civilizatiilor, Humanitas, 1999; „Les 'grands boiars' ont-ils constitue dans les principautes roumaines une veritable oligarchie institutionnelle et hereditaire?" in Sudost-Forschungen, Band XLVI, Munchen, 1987, pp. 1-56; Le pays roumain entre Orient et Occident. Les Principautes danubiennes dans la premiere moitie du XIXe siecle, Publications Orientalistes de France, 1989; in romaneste, Intre Orient si Occident. Tarile romane la inceputul epocii moderne, Humanitas, ed. a VI-a, 2008; L

RON 75.05
1