5 rezultate (0,29649 secunde)

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

Gheorghe sincai in evocari imnice

In cautarea sensului pierdut (Vol. 1 + 2)

In cautarea sensului pierdut (Vol. 1 + 2)

Vol. I: Întâlnirea cu destinul (298 pagini); Vol. II: Creierul și noua spiritualitate (420 pagini) Primul volum este dedicat începuturilor mele spirituale care sunt indisolubil legate de lumea satului în care m-am născut, de oamenii lângă care am copilărit, de evenimentele şi experienţele pe care le-am traversat acolo. Acum majoritatea acestei lumi este de mult trecută în tărâmul umbrelor. Din acest motiv am dorit să las un document scris, cât mai fidel posibil, asupra satului văzut de mine în preajma celui de-al doilea război mondial. În efemera noastră trecere prin istorie şi perpetua alergare spre mai bine, totul se schimbă, se transformă şi piere. Nici o viaţă nu este inutilă, de vreme ce întruneşte în sine toată istoria şi inteligenţa Universului. Privind din această perspectivă, mi-am propus s-o fixez în memoria eternităţii. Cel de-al doilea volum este o analiză lucidă a lumii contemporane privită din unghiul finalităţii existenţei uma­ne, al perspectivei pe care mi-au dat-o nu numai experien­ţele mele de viaţă ci, mai ales, o mulţime de experienţe şi observaţii venite inclusiv din laboratoarele ştiinţelor moderne şi care, din motive mai puţin înţelese, sunt ignorate de gândirea ştiinţifică oficială. O mulţime de surse care vin din vechi civilizaţii extraeuropene, conjugate cu informaţii foarte recente, ne spun că omenirea se află în prezent la sfârşitul unui ciclu cosmic şi la începutul unei ere, care va aduce o nouă spiritualitate, o nouă conştiinţă, o eră în care omul îşi va regăsi adevăratul sens al existenţei, pierdut de omul actual. Graţie actualelor mijloace tehnice de investigaţie a creierului suntem în posesia unor date care, cu siguranţă, vor revoluţiona ştiinţele cognitive. Creierul se dovedeşte a fi un suport fundamental şi neaşteptat pentru edificarea acestei noi spiritualităţi, venind în consens cu cele mai elevate învăţături din istoria omenirii. (Dumitru Constantin-Dulcan

RON 65.20
1

Jurnal de pandemie

Jurnal de pandemie

Îl admir pe Octavian Hoandră pentru că s-a întors la scris, la un scris nonficţional despre izolare, singurătate şi prietenie, după ani lungi de navetă Cluj-Bucureşti, pentru a realiza emisiuni de televiziune. Întoarcerea la scris s-a petrecut exact într-o perioadă tulbure, ciudată, când am stat izolaţi în case şi peste noi au curs stări de urgenţă şi de alertă. Nu-i simplu să fii lucid timp de două luni, să încerci să nu fii copleşit de panică, de groază sau de resemnare. (Ovidiu Șimonca) (…) am crezut că prietenul meu Tavi este un sceptic. Dar îmi dau seama că m-am înșelat. Uneori mi s-a părut că scepticismul din poezia și eseurile sale nu este o formă de depresie artistică sau rezultatul unei experiențe de letargie sufletească, ci este mai ales o modalitate de a căuta echilibrul între trecut și prezent, între suflet și minte, că face mereu un fel de radiografie, în sens blagian, a unei memorii culturale care crede el că se reflectă în matricea individuală, cel puțin în personalitatea marilor spirite. (Vasile Sebastian Dâncu) Cât de sensibile și vii pot fi asemenea observații unde generalul și particularul se confundă, se înmănunchează și totodată conservă seducția distanței!… Tavi scria, la rândul său, un mic tratat fragmentar Despre România, de care, astfel, mă regăseam apropiat, informat și, implicit, mai puțin străin. Aceste scrisori mi-au permis să rămân în intimitatea țării pe care o frecventam asiduu în ultimii ani și de care, grație lor, nu mă îndepărtam! (George Banu) Octavian Hoandră nu a dat online-ului numai un jurnal de suflet, când mai vesel, când mai trist, ci un document cu valoare jurnalistică, literară și, foarte important, istorică. Citindu-l, în această carte cât o viață, ieșită de sub fizicul tipar de altădată, o să înțelegeți exact ce vreau să spun. (Bogdan Comaroni) Ne trăim viața plini de speranță, fără să ne gândim la ce ne spune Aristotel, adică să nu ne dorim doar plăcere, ci mai ales absența suferinței… Deodată, cutremurul pande­miei ne face să constatăm că așa-zisa fericire și plăcerea nu sunt decât himere, iar realitatea „căzută” dintr-o dată peste noi nu este altceva decât frică, durere și moarte. Ce ne rămâne de făcut? Să ne ascundem în case, să ne ferim unii de ceilalți, să ne urâțim viețile. Noroc că suntem o generație care și-a trăit viața. Ne-am trăit copilăria și tinerețea, așa că avem ce să ne amintim. Ne reluăm și ne frunzărim amintirile, recitim, descoperind și subliniind alte și alte pasaje din cărțile care ne-au făcut ceea ce suntem azi. Literatura își capătă locul ei datorită sensului pe care îl dă vieții noastre. Iar între timp viețuim și scriem gândind. Atâta cât ne este îngăduit. (Octavian Hoandră

RON 31.40
1

Urma altoiului

Urma altoiului

Pe copertă: Inima de piatră de la Mănăstirea Hodoș-BodrogAvertismentParte dintre faptele narate în paginile care urmează se regăsesc în jurnalul inedit al unui personaj care a existat cu adevărat, jurnal care mi-a fost pus la dispoziție de una dintre nepoatele acestuia, doamna Corina G., căreia îi mulțumesc încă o dată. Despre acest jurnal am scris în reviste de specialitate. Cele mai multe pagini ale romanului sunt însă pură invenție. Ele se doresc să ilustreze o epocă agitată din istoria acestor pământuri. (Autorul)Un bildungsroman, o carte a formării și a cunoașterii de sine, dar și un roman-document al unei epoci zbuciumate din istoria Transilvaniei, acțiunea petrecându-se înainte și după cele două războaie mondiale, când Banatul multietnic, cândva provincie a Imperiului Austro-Ungar, în urma tratatelor semnate, a fost împărțit între cele trei state naționale, Iugoslavia, România și Ungaria. Pe fundalul tulburărilor interne, se schimbă și destinul notarului român Titus, persecutat pe nedrept pentru că a susținut alegerea unui primar de aceeași etnie cu el, în niște vremuri în care cei de la putere uitaseră valorile liberale proclamate de împărat. Așa după cum pomii pot fi îmbunătățiți printr-un altoi de calitate, și oamenii pot, cu ajutorul dat la vremea potrivită. Altoiul, dragii mei, este o tăietură dureroasă, planta suferă ca și noi, dar își va arăta roadele peste ani! Iar un altoi de calitate nu se poate face, țineți bine minte, copiii mei, decât cu multă dăruire și cu răbdare, în așa fel încât, după ce altoiul reușește, să nu se vadă pe plantă locul în care a fost făcut! Băgați de seamă, între oameni și plante este o mare asemănare! (ȘTEFAN DAMIAN) În ciuda unui mediu politic ostil și a unei istorii mari potrivnice, notarul Titus își construiește propria istorie mică de învingător și reușește să înfrângă ceea ce pare a fi blestemul destinului său: neputința de a prinde nicăieri rădăcini. Nevoit să renunțe de mai multe ori la tot și să pornească de la zero într-un alt loc al lumii, Titus reușește totuși, de fiecare dată, să se impună în societate, demonstrând forța pe care o are altoiul de calitate pe un portaltoi îndărătnic și că, deși „nu sîntu vremile supt cîrma omului, ci bietul om supt vremi”, tăria de caracter, munca, perseverența și demnitatea sunt cei mai solizi stâlpi pe care omul se poate susține pentru a rămâne mereu în picioare, fără să riște degringolada socio-familială ori chiar descompunerea morală.Urma altoiului probează astfel complexitatea forței de analiză psi­hologică și filosofică a autorului care antrenează cititorul pe calea introspecției, dar și a extrospecției, prefirându-i conștient și dozat, printre feliile de viață prezentate, informații sociale, istorice, etnografice și culturale esențiale pentru (re)cunoașterea unei epoci. (ALINA HUCAI) Ștefan Damian, profesor universitar, editor, traducător, eseist, romancier și poet, s-a născut în 1949, la Hodoș-Bodrog (Pecica, Arad). A absolvit Facultatea de Filologie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (1972). Doctoratul în italiană, la Universitatea din București, cu o teză despre Federigo Tozzi, autor pe care, de altfel, l-a și tradus în românește. Redactor al revistei de cultură Echinox. A lucrat în diferite institute de cultură și a fost redactor de literatură la Editura Dacia din Cluj-Napoca. Începând cu anul 1993, a predat italiana la Universitățile din Alba Iulia și Cluj-Napoca. A tradus peste 50 de volume de proză, poezie, eseistică, istorie, din italiană în română și 20 din română în italiană. A obținut diferite recunoașteri literare în România (Premiul UTC, 1981, pentru romanul Nunta și de două ori Premiul Filialei Cluj pentru traduceri) și în Italia („Il cavaliere di Capestrano”, 2005, ex aequo, Premio Internazionale di Letteratura del „Spoleto Art Festival”, 2014). Este cavaler al Republicii Italiene pentru merite culturale

RON 55.00
1

Mărturii asupra unui veac zbuciumat

Mărturii asupra unui veac zbuciumat

Nicolae Mărgineanu este unul dintre cei mai mari psihologi români, care a avut un rol esențial în retrocedarea integrală a Ardealului după cel de-al Doilea Război Mondial, autor a 12 cărți de psihologie, arestat și condamnat de regimul comunist din România la ani grei de temniță.Mircea Miclea:„O expresie nu numai a ceea ce a făcut istoria din om, ci, mai ales, a ceea ce a făcut omul Nicolae Mărgineanu din ce a făcut istoria cu el.” Daniela Mărgineanu-Țăranu: „Manuscrisul memorialistic al profesorului Nicolae Mărgineanu însumează peste 700 de pagini dactilografiate și cuprinde perioada studiilor de la Blaj și Orăștie, a specializărilor în universități din Germania, Franța, Anglia, Statele Unite, precum și a evenimentelor din timpul și de după încheierea războiului, inclusiv a perioadei de peste șaisprezece ani de detenție politică (1948–1964).La data redactării (1978), Nicolae Mărgineanu nu spera într-o publicare imediată a paginilor sale, document de mare interes științific și politic, dar, mai ales, de conduită morală.Editura Școala Ardeleană publică acum această a treia ediție completă și revizuită (în ordine cronologică), după cea parțială (Editura Dacia, 1991) și cea din 2002, apărută sub egida Fundației Culturale Române. Ediția în limba engleză, Witnessing Romania’s Century of Turmoil. Memoirs of a Political Prisoner, a fost publicată în 2017, la University of Rochester Press, în traducerea lui Călin Coțoiu și sub coordonarea reputatului profesor și istoric Dennis Deletant.”Mircea Miclea: „Cartea lui Nicolae Mărgineanu poate constitui un excelent studiu de caz despre memoria autobiografică. Câțiva ani de formare profesională postuniversitară și stagiile în străinătate au constituit hrana lui spirituală pentru ceilalți șaisprezece ani de pușcărie. Probabil că i-a rememorat și i-a povestit de zeci și sute de ori; i-a visat și i-a retrăit prin carcere și închisori. Așa au ajuns să ocupe un spațiu mult mai mare în mintea lui și să transpară în scrierea memoriilor. Geografiile interioare au devenit mai reale și mai întinse, compensând geografia mizeră a spațiului concentraționar.Mărturie despre oameni și întâmplări dintr-un veac zbuciumat, cartea lui Nicolae Mărgineanu este, mai întâi de toate, o mărturisire despre sine însuși. Ea arată cum poate fi învinsă asprimea realului prin mobilizarea forțelor sufletești. Din închisoare, Mărgineanu a ieșit învingător!”Dennis Deletant: „Memoriile lui Nicolae Mărgineanu constituie un adaos unic și neprețuit la literatura de limbă engleză care are ca temă experiența deținuților politici nu numai în România comunistă, dar și în statele autoritare, în general. Acestea folosesc, sub aspect grafic, experiențele de încarcerare ale autorului (1948–1964) pentru a scoate în evidență abuzul arbitrar de autoritate în România comunistă, precum și curajul său de a-și menține integritatea morală și demnitatea în fața nedreptăților. Cu toate acestea, recursul la memorie depășește suferința sa postbelică, oferind o relatare plină de nostalgie și sensibilitate a episoadelor din tinerețea autorului petrecută în Ardeal, în perioada anilor 1916–1918.”Nicolae Mărgineanu: „Avantajul, marele avantaj al intelectualului, ajuns la închisoare, acesta a fost: bogăția vieții sale, care-l făcea să-și ajungă sieși și să nu se simtă singur oriunde s-ar fi aflat. Aceste condiții criminale, inimaginabile prin neomenia lor, le-am putut suporta tot numai cu această retragere în propria noastră conștiință, unde găseam suficientă liniște sufletească ca să nu ne pierdem încrederea în noi. În oameni și în noi. Și în dreptatea în lume, care, în cele din urmă, trebuie să vină. Aceleași condiții neumane au fost însă suportate mult mai greu de muncitori care, după câteva zile, își pierdeau echilibrul psihic și se prăbușeau. Sau acceptau condițiile ofițerului politic de a îndeplini funcțiunea de turnător! Tăria de caracter a țăranilor a fost mai mare, dar, obișnuiți cu orizontul larg al spațiului mioritic cântat de Blaga, la claustrare nu rezistau nici ei și se prăbușeau. Intelectualul singur a rezistat la toate neomeniile!”BIOGRAFIA AUTORULUI: NICOLAE MĂRGINEANU (n. 22 iunie 1905, Obreja, comuna Mihalț, județul Alba – d. 13 iunie 1980, Cluj)STUDII: Licențiat (1927) și doctor (1929) în filosofie, având ca principală specializare psihologia, cu mențiunea Magna cum laude, în cadrul Universității din Cluj. Docent în psihologie la Facultatea de Filosofie și Litere a Universității din Cluj (1931). Studii de specializare la Universitățile din Leipzig, Berlin și Hamburg (1929), Sorbona– Paris (1935) și Londra (1935). Cercetător științific în calitate de bursier al Fundației Rockefeller la Universitățile Harvard, Yale, Columbia, Chicago și Duke (1932–1934).ACTIVITATEA DIDACTICĂ ȘI ȘTIINȚIFICĂ: Preparator (1926–1928), asistent (1928–1936) și șef de lucrări (1936–1938) la Institutul de Psihologie al Universit

RON 117.80
1